#CuUnPasÎnainte: Luna Internațională pentru Conștientizarea Sarcoamelor
Sarcoamele sunt tumori maligne rare, care iau naștere în țesuturile de susținere ale organismului, cum ar fi oasele, mușchii, grăsimea, cartilajele sau vasele de sânge. Deși reprezintă mai puțin de 1% din totalul cancerelor la adulți și aproximativ 15% dintre cancerele pediatrice, aceste tumori formează o categorie extrem de eterogenă, dificil de diagnosticat și de tratat. Complexitatea lor necesită o atenție sporită din partea întregii comunități medicale.
Luna iulie este recunoscută la nivel internațional ca Luna Conștientizării Sarcoamelor, iar Societatea Națională de Oncologie Medicală din România se alătură acestei inițiative, cu scopul de a încuraja identificarea precoce a bolii, colaborarea interdisciplinară și orientarea corectă a pacienților către centrele specializate în managementul tumorilor rare.
Una dintre cele mai mari provocări în cazul sarcoamelor este diagnosticul tardiv. Simptomele sunt adesea nespecifice, iar localizările anatomice variate pot face ca aceste tumori să treacă neobservate luni sau chiar ani. Tumorile profunde, nedureroase, cu dimensiuni variabile, nu doar cele peste 5 cm, durerile osoase persistente fără o cauză traumatică evidentă, leziunile recurente după excizii anterioare sau simptomele de compresie neurologică ori vasculară trebuie să ridice suspiciuni clare. O recunoaștere timpurie și o trimitere rapidă către centre de specialitate pot crește semnificativ șansele de tratament curativ.
Sarcoamele includ mai mult de 100 de subtipuri, fiecare cu trăsături biologice distincte. Tratamentul eficient presupune o colaborare extinsă între medici de familie, chirurgi, ortopezi, radiologi, anatomopatologi, oncologi medicali și specialiști în radioterapie. Managementul acestor tumori trebuie să fie personalizat, în funcție de localizare, histologie, gradul de agresivitate și stadiul bolii. Recomandările internaționale actuale subliniază necesitatea evaluării pacientului într-un centru cu experiență în sarcoame, urmând un traseu standardizat care pornește cu investigații imagistice adecvate – IRM pentru tumorile de părți moi și CT pentru cele osoase – continuă cu biopsie ghidată, analiză histopatologică și imunohistochimică, și se finalizează cu un plan terapeutic integrat ce poate include intervenție chirurgicală oncologică, radioterapie, chimioterapie sau terapii țintite. Aceste etape sunt detaliate în Ghidul ESMO-EURACAN-GENTURIS 2021 pentru sarcoame de țesuturi moi și viscerale.
Fiecare specialitate medicală are un rol important în traseul pacientului cu sarcom. Medicii de familie și cei de medicină internă pot fi primii care întâlnesc pacientul și au responsabilitatea de a recunoaște semnele de alarmă și de a iniția investigațiile necesare sau trimiterea către un specialist. Trebuie evitate intervențiile chirurgicale asupra leziunilor suspecte fără imagistică și biopsie prealabilă, iar oncologii medicali trebuie să coordoneze tratamentul complex, conform celor mai bune practici internaționale. Aceste direcții sunt cuprinse și în Ghidurile NCCN pentru Sarcom de țesuturi moi, NCCN Guidelines Version 1.2025 care oferă algoritmi clari de diagnostic, tratament și monitorizare.
Pentru a îmbunătăți șansele de supraviețuire ale pacienților cu sarcom, este esențial să dezvoltăm un traseu clar, coerent și colaborativ – de la suspiciunea clinică inițială, până la diagnosticul cert și tratamentul în echipă multidisciplinară. Este important să creștem nivelul de conștientizare în rândul tuturor specialităților medicale, să promovăm accesul rapid al pacienților la centre de expertiză, să utilizăm ghidurile internaționale actualizate și să încurajăm cooperarea autentică între specialiști.Fiecare decizie medicală luată în cunoștință de cauză, fiecare pacient direcționat la timp, fiecare tratament inițiat într-un cadru coordonat reprezintă un pas esențial spre o șansă reală de vindecare.
Dr. Silvia Brotea Mosoiu
1. ESMO-EURACAN-GENTURIS Clinical Practice Guidelines 2021
2. NCCN Guidelines v2.2022 – Soft Tissue Sarcoma
3. NCCN and ESMO guidelines emphasize MDT approach