Educația Națională a tinerilor oncologi – Ediția 2

Dr. Sonia Alexandra Rusu

Institutul Oncologic Prof. Dr. Ion Chiricuță, Cluj-Napoca

„Ediția din acest an a Congresului ASCO a adus în prim-plan studii cu impact major asupra practicii clinice. Printre cele mai relevante studii prezentate în cadrul congresului s-au remarcat:
Studiul CheckMate 816, care a reconfirmat beneficiile asocierii Nivolumab la chimioterapia neoadjuvantă în NSCLC stadiul IIIA operabil, susținând integrarea precoce a imunoterapiei în paradigmele curative și redefinind standardul de tratament pentru acest subgrup de pacienți.
Studiul DeLLphi-304, care a evidențiat rezultate promițătoare pentru Tarlatamab, un anticorp bispecific anti-DLL3, la pacienții cu SCLC recidivat. Răspunsurile susținute la Tarlatamab într-un context terapeutic cu opțiuni limitate îi conferă astfel potențialul de a deveni un nou standard terapeutic în linia a doua.
Studiul SERENA-6, care a validat, pentru prima dată, utilizarea ctDNA ca instrument de ghidare a tratamentului în cancerul mamar cu receptori hormonali pozitivi. Identificarea precoce a mutației ESR1 și inițierea tratamentului cu Camizestrant au condus la o prelungire semnificativă a supraviețuirii fără progresia bolii, deschizând calea către o abordare adaptată evoluției moleculare a bolii. În același subtip de cancer mamar, studiul VERITAC-2, care a evaluat Vepdegestrant (PROteolysis TArgeting Chimera) versus fulvestrant, a demonstrat o eficacitate superioară și un profil de siguranță favorabil pentru Vepdegestrant. Această nouă clasă de agenți oferă o opțiune promițătoare pentru combaterea rezistenței endocrine.
Studiul DESTINY-Breast09, care a demonstrat superioritatea Trastuzumab deruxtecan în asociere cu Pertuzumab față de standardul actual în linia I pentru cancerul mamar HER2-pozitiv avansat/metastatic, susținând o posibilă schimbare de paradigmă terapeutică.
Studiul MATTERHORN, care a evidențiat o creștere semnificativă a ratei de răspuns patologic complet prin asocierea Durvalumab la schema FLOT perioperatorie în cancerul gastric rezecabil, cu o tendință favorabilă privind supraviețuirea, în lipsa altor opțiuni inovatoare în acestă patologie.
Studiul CASSANDRA, care a demonstrat superioritatea regimului neoadjuvant PAXG față de mFOLFIRINOX în adenocarcinomul pancreatic rezecabil, prin prelungirea semnificativă a supraviețuirii fără evenimente, rate mai mari de răspuns și control local și un profil de toxicitate gestionabil. Aceste rezultat susțin potențialul acestui regim de a deveni un nou standard terapeutic.
Studiile prezentate în cadrul congresului ASCO 2025 reconfirmă direcția actuală a oncologiei către tratamente ghidate molecular, medicină personalizată și integrarea precoce a imunoterapiei în strategiile terapeutice curative. Terapiile inovatoare, combinațiile terapeutice și accentul tot mai pronunțat pe biologia tumorală conturează un viitor promițător pentru optimizarea îngrijirii pacientului oncologic.
Aceste studii reprezintă doar o selecție minoră din multitudinea de date relevante prezentate în cadrul congresului, un veritabil maraton științific ce continuă să inspire și să redefinească standardele de îngrijire în oncologie.”

Medic rezident, Oncologie Medicală, Anul V
Câștigătorul unei burse ASCO

Dr. Luiza Purcari

Spitalul Universitar de Urgență Elias, București

“Oncologie ginecologică:
Studiul de faza 3 ROSELLA deschide noi oportunități în paradigma de tratament a cancerelor ovariene și primar peritoneale seroase de grad înalt, rezistente la platina : asocierea Relacorilant, un modulator selectiv al receptorului de glucocorticoid, la Nab-Paclitaxel, a demonstrat o ameliorare în supraviețuirea fără progresie (PFS de 6.5 luni in grupul experimental vs. 5.5 luni in grupul de control), iar rezultate intermediare indică un trend către o ameliorare în supraviețuirea globală (OS ameliorată de la 11.5 luni la 16 luni). Relacorilant a fost bine tolerat, demonstrând un profil de siguranță cu rare evenimente adverse de grad înalt. Principalele efecte adverse au fost: durerile de spate, cefaleea, vertijul greață, diaree, edemul periferic. A se nota că nu au fost descrise cazuri de insuficiență adrenocorticală și nici de antagonism sever al efectului glucocorticoizilor. Rezultatele sunt interesante având în vedere eficacitatea modestă a tratamentelor disponibile actual în această indicație.
Studiul de faza 3 FIRST/ENGOT-OV44 a evaluat asocierea imunoterapiei (Dostarlimab) la dubletul de platină în prima linie de tratament a carcinoamelor ovariene non-mucinoase de grad înalt de stadiu FIGO III-IV, urmat de o mentenanță cu imunoterapie + inhibitor de PARP (Niraparib). Deși studiul a demonstrat un beneficiu semnificativ statistic în supraviețuirea fără progresie /PFS, acesta este clinic modest (ameliorare PFS cu 1.4 luni), și nu s-a tradus într-o ameliorare a supraviețuirii globale (OS). Aceste rezultate indică un potențial beneficiu al imunoterapiei în prima linie de tratament a cancerelor ovariene, însă focusul actual va consta într-o mai bună descriere și identificare a subgrupurilor de pacienți care pot beneficia de aceasta abordare.

Oncologie senologică:
TNBC: ASCENT-04/KEYNOTE-D19
Studiul ASCENT-04/KEYNOTE-D19 a evaluat asocierea Pembrolizumab + Sacituzumab Govitecan versus Pembrolizumab + chimioterapie ca tratament de primă linie al cancerelor mamare triplu negative PD-L1 pozitive, avansate sau metastatice. Rezultatele preliminarii indică o ameliorare semnificativă a supraviețuirii fără progresie (PFS) de la 7.8 luni la 11.2 luni. Datele de supraviețuire globala (OS) sunt imature la acest moment. Este important de remarcat că nu au fost raportate efecte adverse noi generate de acest dublet, iar toleranța a fost mai bună în grupul experimental versus în brațul de control, tradusă prin mai puține întreruperi de tratament sau reduceri de doză. În concluzie, ASCENT-04 aduce în perspectivă o foarte probabilă schimbări a standardului de tratament de primă linie pentru cancerele mamare TNBC avansate.

HER2 amplificat: Studiul DESTINY-Breast09
Rezultatele preliminarii ale studiul de faza 3 DESTINY-Breast09 indică o ameliorare semnificativă a supraviețuirii fără semne de boală la pacientele cu carcinom mamar HER2 amplificat avansat tratate cu Trastuzumab Deruxtecan + Pertuzumab, în prima linie de tratament versus actualul standard de tratament cu schema THP (Taxan + Trastuzumab + Pertuzumab). S-a remarcat o reducere de 44% a riscului de progresie și deces in brațul experimental. Datele de supraviețuire globală sunt pentru moment imature, însă rezultatele sunt promițătoare, indicând o foarte probabilă avansare a ADC-urilor în primă linie în spațiul carcinoamelor HER2 amplificate și o schimbare a paradigmei de tratament.

RH+: Studiul SERENA-6
Studiul de fază 3 SERENA-6 a evaluat eficacitatea utilizării ADN-ul circulant cu scopul de a identifica precoce mutațiile ESR1 și deci rezistența la hormonoterapie la pacientele cu cancere mamare metastatice cu receptori hormonali pozitivi și HER2 neamplificat aflate în curs de primă linie de tratament cu inhibitor de CDK4/6 și inhibitor de aromataza (AI), permițând o schimbare precoce, înainte de progresia clinică a bolii, a liniei de tratament cu Camizestrant + iCDK4/6. Camizestrant este un degradator selectiv de nouă generație a receptorului estrogenului (SERD). Studiul a fost pozitiv, demonstrând o reducere relativă a riscului de progresie și deces cu 56% la pacientele la care s-a adaptat schema de tratament conform statusului mutational al genei ESR1 detectat prin ctADN . Rezultatele sunt interesante, fiind primul studiu de faza 3 care a utilizat ctADN-ul pentru idenficiarea mutațiilor de rezistenta la hormonoterapie și adaptarea strategiei terapeutice în consecință și deschide noi perspective în tratamentul personalizat al acestei categorii de pacienți.

Oncologie digestivă:
Cancerul gastric si de joncțiune esogastrica: Studiul MATTERHORN
Studiul de fază 3 MATTERHORN a evaluat asocierea Durvalumab + FLOT perioperator la pacienții cu cancere gastrice și de joncțiune esogastrică local avansate, rezecabile ( de stadiu II-IVA), demonstrând o ameliorare semnificativă a supraviețuirii fără evenimente adverse (EFS), reducând riscul de progresie și recidivă, precum și rata de răspunsuri complete patologice, menținând totodată un profil de toleranță acceptabil. Datele de supraviețuire globală sunt în curs de maturare, dar se observă un trend în favoarea brațului experimental. Rezultatele susțin asocierea IO+CHT perioperatorie ca un potențial nou standard global de tratament în cancerele gastrice rezecabile.

Cancerul de colon: studiul ATOMIC
Studiul de fază 3 ATOMIC a evaluat potențialul beneficiu al asocierii imunoterapiei (Atezolizumab) la chimioterapia pe bază de oxaliplatină și fluoropirimidine (mFOLFOX6) în tratamentul adjuvant al cancerelor de colon dMMR rezecate, de stadiu III. Designul studiului a prevăzut în brațul experimental 6 luni de tratament cu mFOLFOX6 + Atezolizumab, urmate de 6 luni de Atezolizumab in monoterapie. Rezultatele indică o ameliorare semnificativa a supraviețuirii fără semne de boală de 10% în brațul experimental, sugerând această opțiune de tratament ca fiind preferabilă în subgrupul pacienților cu tumori dMMR operate. Impactul studiului ATOMIC este semnificativ, adresând necesitatea personalizării tratamentelor perioperatorii pe baza caracteristicilor biomarkerilor și răspunde unei întrebări încă incomplet explorată.

Oncologie ORL:
NIVOPOSTOP (GORTEC 2018-01)
Studiul de faza 3 NIVOPOSTOP demonstrează un beneficiu semnificativ în supraviețuirea fără semne de boală pentru asocierea de Nivolumab la standardul de tratament cu chimioradioterapie cu cisplatină la pacienții cu carcinoame scuamoase ale sferei ORL local avansate și operate per primam, cu risc major de recidivă (tradus în principal prin prezența la nivelul piesei operatorii de o extensie extracapsulară ganglionară sau prezență de margini pozitive sau apropiate). Astfel, DFS la 3 ani a fost ameliorată la 63.1% cu nivolumab vs 52.5% pentru SOC. Important de menționat că este primul studiu pozitiv din ultimele doua decenii care demonstrează superioritate fata de standardul de tratament și urmează o lungă serie de studii negative care au evaluat imunoterapia perioperatorie pentru carcinoamele scuamoase ale capului si gatului (Javelin HN 100, GORTEC REACH, PembroRad, Keynote 412, NRG HN004, INvoke 10).”

Medic rezident, Oncologie Medicală, Anul V

Dr. Luiza Bitina

Spitalul Clinic Județean de Urgență, Craiova

“1. Anbenitamab în cancerul gastric HER2-pozitiv tratat anterior
Anticorpul bispecific anti-HER2, anbenitamab, în asociere cu chimioterapia, a arătat rezultate promițătoare în studiul KC-WISE, demonstrând îmbunătățiri semnificative ale supraviețuirii față de chimioterapia standard. Beneficiul aproape dublu în PFS și OS sugerează un potențial real în cancerul gastric HER2-pozitiv. Totuși, cohorta a fost limitată ca dimensiune și diversitate geografică, ceea ce impune validare în studii internaționale.. În ansamblu, anbenitamab se conturează ca o direcție inovatoare în tratamentul bolii avansate, dar necesită însă confirmare în studii de fază III mai ample.
2. Combinațiile TKI + imunoterapie - fără beneficiu clinic în cancerele gastro-esofagiene
Rezultatele studiilor LEAP-014 și INTEGRATE IIb au confirmat că adăugarea unui TKI (lenvatinib sau regorafenib) la imunoterapie nu este însoțită de beneficii semnificative în cancerele esofagiene, respectiv gastrice avansate. Deși datele preclinice sugerau un potențial efect sinergic, aceste ipoteze nu s-au confirmat în studiile clinice, întrucât supraviețuirea globală nu a fost îmbunătățită, ducând astfel la oprirea prematură a acestor trialuri. Rezultatele reflectă dificultatea majoră de a obține răspunsuri durabile în tumorile digestive refractare. În absența unor biomarkeri de selecție validați, combinația TKI + IO nu poate fi considerată, în prezent, o strategie terapeutică solid susținută de dovezi.
3. Zanzalintinib + atezolizumab în mCRC MSS refractar
Studiul STELLAR-303 a raportat un beneficiu modest, dar semnificativ în supraviețuirea pacienților cu cancer colorectal metastatic MSS, tratați cu combinația zanzalintinib + atezolizumab vs terapia standard reprezentată de regorafenib. Beneficiul a fost constant în subgrupuri, inclusiv la pacienții cu metastaze hepatice. Totuși, magnitudinea efectului este limitată și este nevoie de biomarkeri pentru a identifica pacienții cu cel mai mare beneficiu terapeutic.
4. Rechallenge anti-EGFR ghidat de ctDNA: CITRIC, PARERE și analiza rMAF
Rolul ctDNA ca instrument esențial în identificarea momentului optim pentru reintroducerea terapiei anti-EGFR în mCRC RAS/BRAF wild-type a fost puternic susținut prin studii precum CITRIC, care a demonstrat beneficiu semnificativ al tratamentului cu cetuximab + irinotecan la pacienții la care ctDNA a confirmat dispariția mutațiilor de rezistență. Studiul PARERE a evidențiat că secvența terapeutică ideală depinde de intervalul liber anti-EGFR, precum și eficiența susținută a panitumumabului indiferent de secvențierea tratamentului. În plus, analiza rMAF sugerează că nu doar prezența, ci și nivelul mutațiilor influențează răspunsul, definind praguri utile pentru stratificarea pacienților.
5. Telisotuzumab adizutecan (ADC anti-MET) în cancerul pancreatic
Telisotuzumab adizutecan, un nou ADC, a demonstrat activitate antitumorală la pacienții cu PDAC metastatic tratat anterior. Rata de răspuns de aproape 24% depășește rezultatele obținute de obicei în linia a doua de tratament în cancerul pancreatic, cu răspunsuri mai semnificative la pacienții tratați anterior cu gemcitabină + nab-paclitaxel. Toxicitatea a fost gestionabilă, deși au fost necesare reduceri frectevnte de doză. Sunt necesare însă studii de fază superioară pentru a valida rolul MET ca țintă terapeutică și poziționarea ADC-ului în secvența terapeutică.
6. VCN-01 (adenovirus oncolitic) – Beneficiu clinic limitat în PDAC
Adenovirusul oncolitic VCN-01, administrat împreună cu gemcitabină și nab-paclitaxel, a adus o creștere moderată a ratei de răspuns și o prelungire modestă a supraviețuirii în PDAC metastatic. Totuși, diferențele sunt mici și pot fi influențate de dezechilibre între brațele studiului. Toxicitatea a fost gestionabilă, cu manifestări principale hepatice, traduse prin creșterea valorilor transaminazelor. Deși abordarea terapeutică rămâne de interes, datele actuale nu justifică schimbări majore în practica clinică, necesitând studii mai riguroase și o selecție mai precisă a pacienților.”

Medic rezident, Anul IV
Câștigătoarea unei burse ESMO